LYRIC / PARODDI / PARULLE / CANTI

Chacun peut, en écoutant ce chant, sentir au fond de lui ce que le temps qui passe y a laissé. C’est cela dont parle Ghjuvan Petru Ristori. Ses mots sentent la terre, les années d’école, les amours de jeunesse. Et puis la solitude et ceux qui sont partis, et le trésor des jours qui sont encore à partager.

Sti trè solchi stampati in fronte
Chì s’incalcanu ogni ghjornu
Sò tutte e m’annate conte
È partute senza ritornu

Benchì u core ùn sia vechju
Quand’o m’arrizzu ogni matina
S’o mi feghju nentr’à u spechju
Mi dicu : Attenti, s’avvicina

Dopu cent’anni è centu mesi
Ancu l’acqua, s’ell’ùn hè tolta,
Ritorna fin’à i so paesi
Ma u tempu, mai ùn volta

Cum’è una petra ch’omu ghjetta,
Chì ùn rivene più in manu
U tempu passa è ùn aspetta
Si brama quand’ell’hè luntanu

Hè un ricordu zitellinu,
Sò l’ultim’annate di scola,
D’un pasturellu canterinu
In una pieva muntagnola

Hè un ritrattu, una canzona
D’un prim’amore à quindeci anni
U tempu passa è si perdonna
Centu prumesse, mille inganni

A ghjuventù hè troppu corta,
Po una mane hè finita
È à l’omu maiò li porta,
Angosce è guai a so vita

È cum’è un colpu di catana
Chì ci scaperebbe à disgrazia
U tempu fughje, s’alluntana,
Senz’aspittà l’omu chì strazia

Ci spicca da a nostra ghjente
Senza dumandacci l’avisu
Furtuna chì ci ferma à mente
Sempre un sguardu, un surrisu

Si conta nant’à qualchissia,
Po una mane, omu s’accorge,
Ch’omu hè sol’à meza via
Pè canta è purtà la croce

Ùn ci vole micca à esse ingordi,
Un ghjornu ci lascemu tuttu,
È tandu ùn sò più chè ricordi
Trà capitale, fondu è fruttu

Hè per ciò chì sti ghjorni rari
I me vogliu passà felici
À mez’à tutti i mio cari,
Sempre cantendu cù l’amici

L’acella santa s’ell’ùn more,
Riturnerà ogni veranu,
Invece u tempu chì corre
D’aspittallu serebbe vanu.

Ghjuvan Petru Ristori
Anghjula Potentini


Accumudatu by

Cyril Gutierrez

SPARTE

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *