LYRIC / PARODDI / PARULLE / CANTI

À a mimoria d’Antone Joanlong, di Carghjese.
A morte d’un militante (avia 25 anni) face sempre l’effettu d’un biotu. U ricordu di e so azzione, a piazza ch’ellu accupava à mezu à a so ghjente è in lu muvimentu naziunalistu, ùn pò cà lascia tamanta piaca in li cori. Mà hè ancu più difficiule d’accittà a morte quand’ella ùn pare micca naturale o accidintale… Sinu à ch’ella ùn venga a virità, ci sarà stu dubitu, sta rivolta mai ingullita. À a mimoria d’Antone, da chì a giuventù sappia l’omu ch’ellu hè statu, cio ch’ellu hà fattu pà u so paese è l’esempiu ch’ellu hà datu. « Sò nati 100 zitelli à u viranu, mà di a so vita elli chì faranu ? » A strada di u passatu traccia quella di l’avvene, è di sicuru, Antone a pinsava cusì. Hè quessa a vittoria contru à a morte. È cum’ella hè ghjusta a canzona d’Alfredo de Robertis : « à petu à l’Ande, ci caschede a sumente : nè u focu, nè u cotru ùn la pudaranu distrughje, un fiore di sangue suminede a guerrilla, quellu rossu, invincibule di a Libertà. »

Hè natu un fiore giallu
In chjosu di verdura
Nisunu hà primura
D’innuchjallu.

Hè natu un pesciu è pare
Culuritu di gioia
Caccia à l’acqua la noia
Di u mare.

Scorsa la to vita
Cum’è ventu
Si n’hè sparita
Si n’hè finita
Hè firmatu spaventu
E la mio vita.

Hè natu angusciosu
Dubitu, in la mio mente
Chi st’anima ùn risente
Riposu

Hé natu un pecurellu
Ind’e l’altu pascile
Vicinu à u fucile
D’un pasturellu.

Sò nati centu zitelli
A tempu à u veranu
Ma di a so vita elli
Chi feranu ?

Scorsa la to vita
Cum’è ventu
Si n’hè sparita
Si n’hè finita
Hè firmatu spaventu
E la mio vita.

Scorsa la to vita
Cum’è ventu
Si n’hè sparita
Si n’hè finita
Hè firmatu spaventu
E la mio vita.

Ferita.

Ghjacumu Fusina \ Natale Lucciani
Canta u populu corsu


Accumudatu by

Cyril Gutierrez

SPARTE

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *