LYRIC / PARODDI / PARULLE / CANTI

Vi cantu queste parolle
A voi, figlioli è figliole,
Chì vi fermi qualchì scrittu
Quande lu mio core serà zittu ;
Si sò rotte le mio bracce
Per tè, zitellu chì nasce,
Per chì u filu d’u mio versu
T’alzi un altru universu.

Ripigliu:
Dumane, chì serà
A sorte di l’Umanità ?
Trà l’amore è le guerre,
Trà rancore, allegria è preghere ;
Quale hè chì tesserà
U filu di realità,
Nasceranu quest’ore
Duve pianterà infine lu dulore ?

Si sò siccate e mio penne
Per tè, omu di l’avvene,
Scrivenduti ‘sse sperenze
Carche d’amore è di tulerenze.
T’avemu tesu la manu
A tè, figliu di l’Umanu,
Per accendeti lu chjassu,
E per guidà lu to passu…

Ripigliu:
Dumane, chì serà
A sorte di l’Umanità ?
Trà l’amore è le guerre,
Trà rancore, allegria è preghere ;
Chì fiara brusgerà
I candeli di l’eternità,
Di ‘ssu mondu indecisu,
Di ‘ssa Terra, cosa ne serà lu visu ?

D’aria pura serà,
O di radio-attività ?
Nucleare o vita,
Unu solu puderà vince a partita.
A sorte v’apartene
Solu à voi, omi di l’avvene,
Ma di nanzu d’andà,
Prumettetemi chì a vita vincerà…


Accumudatu by

Stephane Gutierrez

SPARTE

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *